Paul Negrut

Lectia trecutului: curaj si lasitate

(Acest text este un fragment din raportul presedintelui Cultului Crestin Baptist din
România adresat participantilor la Conferinta Nationala de la Resita, la 1 decembrie 2006)

Un moment deosebit de important in viata Uniunii Baptiste il constituie aniversarea a 150 de ani de marturie baptista in România, in anul 1856 sosind in Bucuresti din Germania prima familie de credinciosi baptisti, cea care avea sa constituie nucleul primei biserici baptiste din România, deschisa in Bucuresti, str. Popa Rusu nr. 22.

Am avut bucuria sa reprezint conducerea Uniunii Baptiste din România la acest eveniment aniversar.

Cu aceasta ocazie, pe lânga bucuria celebrarii prezentei Domnului impreuna cu Biserica „Betania“ din Popa Rusu si a multumirii pentru harul revarsat peste miscarea baptista din România timp de 150 de ani, am fost cerce – tat de Duhul lui Dumnezeu pentru a ne evalua cu onestitate si smerenie starea noastra dupa 150 de ani de istorie baptista in România.
În incheierea acestui raport asupra lucrarii, doresc sa impartasesc Conferintei Nationale câteva din gândurile pe care Duhul lui Dumnezeu mi le-a pus pe inima.

Cred ca suntem datori sa multumim lui Dumnezeu pentru harul Lui precum si pentru dedicarea si jertfa inaintasilor nostri fata de Evanghelie in mijlocul multor batjocuri, discriminari, batai, inchisoare si martiraj.

Suntem datori sa ne exprimam recunostinta si admiratia fata de modul in care cei de mai dinainte de noi au dus Evanghelia din casa in casa si din localitate in localitate, au plantat biserici si le-au pastorit in vremuri grele.

Se cuvine sa ne exprimam respectul si aprecierea fata de maturitatea si intelepciunea lor de a pastra unitatea si identitatea credintei baptiste in mijlocul incercarilor, framântarilor si luptelor de tot felul. Se cuvine sa privim cu respect la temelia credintei pe care au zidit inaintasii nostri si la lucrarea lor care a dainuit peste veacuri si continua sa dea rezultate.

Se cuvine sa pastram cu smerenie si curatie de inima mostenirea scumpa a credintei noastre primita de la pionierii miscarii baptiste din România si sa nu ne „vindem pe un blid de linte dreptul nostru de intâi nascut“. Inaintasii nostri au slujit cu smerenie si curatie de inima in locuri si in vremuri grele, si cu regret trebuie sa constatam ca despre cei mai multi nu avem nici macar documente istorice pe care sa le pastram in patrimoniul istoriei miscarii baptiste din România. Dar, din ce avem ca documente si din ce ni se mai povesteste de catre cei ce fac legatura intre generatii, descoperim ca eroii si martirii credintei baptiste ne-au lasat o mostenire mareata si cutremuratoare care ne indeamna la cugetare si decizii sfinte pentru vremea noastra.

Mai este insa si un alt aspect care trebuie mentionat.

Daca inaintasii nostri au platit cu prigoane, cu ani grei de inchisoare si chiar cu viata credinta lor in Domnul Isus, in aceeasi perioada, si mai ales in perioada comunista, unii credinciosi si chiar unii pastori au trecut de partea vrajmasului si au ajuns fie ideologii regimului comunist pentru a imbraca in haina teologica planurile diabolice ale ateismului de a inrobi sau chiar de a distruge bisericile baptiste, fie agenti, informatori sau colaboratori ai securitat ii comuniste pentru a-i vinde pe fratii lor.

Cultul Baptist din România poarta cu sine in anii de dupa Revolutie un amestec de martiri si tradatori si nu a avut nici un moment public de marturisire, curatire, iertare, reabili tare si impacare. Din motive greu de explicat, s-a preferat o tacere apasatoare si nesanatoasa in locul unei marturisiri si reabilitari biblice. A trebuit sa vina statul cu legile lui sa ceara deconspirarea celor care au colaborat cu regimul comunist, pentru a afla cu durere si rusine despre unii frati ai nostri ca au fost pe listele colaboratorilor. Cu durere constatam ca nici macar in momentul când, prin hotarârea Consiliului Uniunii ca, in baza legii, fiecare pastor sa dea o declaratie notariala daca a colaborat sau nu cu fosta securitate, cei vinovati nu au avut demnitatea de a marturisi si de a se pocai de faptele lor. Cu durere marturisesc faptul ca asistam in mod rusinos la deconspirari si marturisiri pe internet, si nu in Biserica intre frati, asa cum ne invata Biblia.

Nu am avut parte, ca miscare baptista, nici de marturisi rea celor care se fac vinovati de colaborarea cu regimul comunist pentru reglementarea serviciilor divine si arondarea bisericilor. Reglementarea si arondarea au adus mari pierderi miscarii baptiste din România si in perioada aceea multi lucratori au fost destituiti din functie cu ajutorul celor din conducerea institutiilor cultice, iar unii au fost condamnati la ani grei de puscarie. Credem ca este nevoie de o privire sincera si curata in trecut, de recunoasterea greselilor si de indreptarea lor, dupa Scriptura.

___________

Raspuns la intrebarea fratelui pastor dr. Marius Cruceru, UEO Oradea
septembrie 19, 2009 · de VP Rev. dr. Paul Negrut
http://negrutpaul.wordpress.com/2009/09/19/raspuns-la-intrebarea-fratelui-marius-cruceru/ <http://negrutpaul.wordpress.com/2009/09/19/raspuns-la-intrebarea-fratelui-marius-cruceru/&gt;

„Stimate Paul Negrut,

In ultima vreme, dupa aparitia in presa a cazului [pastorului informator] Beniamin Poplaceanu, (VP al Uniunii Bisericilor Baptiste din Romania) dar si inainte de aceasta, inca de la aparitia volumului Pigmei si URIASI [baptisti], o fraza a trecut din gura in gura contaminind imaginea multor lucratori/pastori din tara care au fost ordinati inainte de 1989.
Acestă idee a sunat in cuvinte cam asa: „TOTI pastorii/preotii care au fost ordinati inainte de 1989 au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, altfel nu ar fi putut fi ordinati, nici n-ar fi avut carnete de pastor.”

Se sugereaza ideea ca inca din Seminar TOTI pastorii erau racolati pentru a deveni informatori, daca nu colaboratori sau agenti ai Securitatii. (Se face distinctie intre aceste trei trepte de colaborare cu Securitatea: simplu informator, colaborator si agent.)
Ca unul dintre pastorii care au lucrat in Cult [Baptist] si inainte de 1989, ca fost presedinte al Uniunii [Bisericilor Baptiste din Romania] pentru doua mandate, dupa 1989, ce parere aveti despre acest gen de afirmatii?

Am urmatorul raspuns:

Ca principiu de viata si lucrare am considerat ca situatiile particulare trebuiesc rezolvate in particular, iar cazurile publice trebuiesc clarificate public. Colaborarea unor pastori cu Securitatea comunista a devenit o realitate publica si de aceea consider ca se pot face anumite observatii publice in legatura cu acest subiect.

Sunt intristat de faptul ca acesti oameni, care cunosc Scripturile si propovaduiesc altora pocainta, nu vor sau nu mai pot sa se pocaiasca de faptele lor. Colaborarea cu Securitatea nu a fost o fapta nevinovata a unor oameni inocenti care au colaborat spre binele lucrarii cu structurile represive ale vremii. Colaborarea pastorilor cu securitatea a insemnat deopotriva tradarea Domnului Isus Hristos si a fratilor. In loc sa-si dea viata pentru turma dupa modelul biblic al pastorului bun, oamenii acestia au vandut turma lui Hristos pentru treizeci de arginti.

Ca unul care si-a vazut dosarul intocmit de securitate pot afirma ca adancimea ticalosiei tradarii si vanzarii fratilor este dincolo de orice imaginatie. A afirma ca aceste fapte nu sunt pacate grele inseamna sa calci in picioare toata Scriptura, si sa ajungi sa-l declari pe Iuda mai dedicat fata de Imparatia Cerurilor decat Domnul Isus Hristos. O asemenea rasturnare a lucrurilor nu poate fi altceva decat calcarea in picioare a Sangelui Legamantului.

Pastorii care au colaborat cu securitatea au trait in minciuna ani de zile datorita faptului ca in timp ce in aparentza pozau in oameni integri in fata bisericilor, in realitate erau oameni fara caracter si vanzatori de frati. Ma infior la gandul ca ani de zile au frant painea la Cina Domnului si vorbeau despre Iuda vanzatorul si despre soarta lui fara sa se teama de judecata lui Dumnezeu.

Si mai infiorator este faptul ca, dupa caderea comunismului, cand ar fi putut sa se pocaiasca de pacatele lor fara teama de represalii din partea securitatii, au continuat sa isi ascunda pacatele, sa traiasca in minciuna si sa stea in fata turmelor pe care le-au vandut ca si cand ar fi adevarati pastori.

Adancimea caderii lor se vede si din faptul ca atunci cand Dumnezeu ii descopera public, nu se pocaiesc, ci cu abilitate vicleana se ascund dupa teoria vinovatiei universale. Conform acestei teorii oamenii care au savarsit fapte demne de osandit se ascund dupa afirmatia ca nimeni nu este curat, ci toti sunt vinovati. Apelul la aceasta metoda demonstreaza pana unde poate merge viclenia omului prins in robia pacatului.

In fatza acestei realitati nu pot face altceva decat sa ma rog ca Dumnezeu sa nu le ia harul pocaintei. Dar daca din motive care trec dincolo de priceperea omeneasca s-au impietrit atat de tare incat nu mai pot sa se pocaiasca, cred ca, in conformitate cu Scriptura, bisericile ar trebui sa-i puna sub disciplina si sa fie eliberati din lucrarea pastorala.

Binecuvintez pe Domnul care a pazit pe acei pastori care nu si-au plecat grumazul si genunchii in fata vrajmasului, ci au preferat sa plateasca pretul suferintei si al prigoanei ramanand cu inima curata langa turmele pe care le-au pastorit. In Romania sunt asemenea pastori si marturia lor dovedeste ca Biserica Domnului ramane biruitoare in cele mai grele vremuri. Sunt incredintat ca si in vremea de acum Dumnezeu are lucratori si biserici care raman tari langa Mantuitorul prin puterea Duhului Sfant.

Compromisul unora cu lumea de acum nu face altceva decat sa demonstreze ca au patruns intre noi oameni care nu sunt ai Domnului, chiar daca ocupa functii ecclesiale. Ei pot insela oameni, dar nu pe Dumnezeu.

“Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul aceea va si secera” (Apostolul Pavel – Ep.Galateni 6:7).

Paul Negrut