Dugulescu #8
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 decembrie 1997
1.
Intervenţii ale domnilor deputaţi:
1.6 Petru Dugulescu – prezentarea unui apel adresat Parlamentului de către un grup de orfani de la o casă de copii din judeţul Timiş;
Domnul Vasile Lupu:
Doamnelor şi domnilor, de la Grupul parlamentar PDSR s-au înscris trei colegi, repet strigarea: domnii Eugen Nicolicea, Petru Bejinariu, Mihai Vitcu. A apărut careva în sală? Nu.
În aceste condiţii, îi dau cuvântul domnului Petru Dugulescu, Grupul parlamentar PNŢCD-Civic ecologist.
Domnul Petru Dugulescu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Voi da citire unui apel trimis către Parlamentul României din partea unui grup de copii orfani de la o casă de copii din judeţul Timiş, Găvojdia:
„Subsemnatul Timiş Laurenţiu Grigore, domiciliat în Borşa, str. Alexandru Cuza nr. 23, judeţul Maramureş, asistat al Casei de copii Găvojdia, judeţul Timiş, şi student al anului II al Institutului teologic baptist din Bucureşti, vă aduc în faţa dumneavoastră, în numele tuturor studenţilor şi elevilor orfani crescuţi în case de copii, următoarea plângere:
În art. 174 alin. 1 şi 2 din Legea învăţământului, nr. 84, modificată şi completată în 29 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 301/29 decembrie 1995, se găseşte scris: „Elevii şi studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport local în comun de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, în tot timpul anului calendaristic.” Articolul de mai sus se găseşte doar în Legea învăţământului, însă fără a beneficia noi, orfanii, de acest drept, deoarece nu ne este recunoscut de către persoanele care efectuează verificarea legitimaţiilor de călătorie, atunci când prezentăm ca legitimaţie de călătorie adeverinţa eliberată de Casa de copii, din care reiese că suntem elevi sau studenţi aparţinători casei de copii, precum şi articolul din Legea învăţământului în virtutea căruia beneficiem de gratuitate.
Ne-am plâns verbal domnului inspector general al Departamentului case de copii cu această problemă. Răspunsul domnului inspector general a fost: „Legea e lege, nu-i tocmeală! Aveţi dreptul de a călători gratuit, conform art. 174 alin. 1-2 din Legea Învăţământului, publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 29 decembrie 1995, pe mijloacele de transport, folosindu-vă de adeverinţele eliberate de casa de copii în acest scop.
În virtutea art. 174 alin. 1 şi 2, dorim să întrebăm Parlamentul României şi Guvernul României de ce suntem înjosiţi în mijloacele de transport în comun de către controlori atunci când prezentăm ca legitimaţie de călătorie adeverinţa eliberată de casa de copii din care reiese dreptul de a călători gratuit pe mijloacele de transport? De ce suntem coborâţi din mijloacele de transport în comun, nerecunoscându-ni-se dreptul de a călători gratuit? De ce controlorii vor să ne amendeze, motivându-se că nu cunosc acest drept al orfanilor? De ce nu li s-a adus la cunoştinţă persoanelor care efectuează verificarea legitimaţiilor de călătorie acest drept al elevilor şi studenţilor orfani sau crescuţi în case de copii? De ce suntem privaţi de gratuitate pe mijloacele de transport, când statul român ne oferă acest adrept?
Sunt multe de ceuri pe care le-am putea pune, dar credem că domnul preşedinte al României, care iubeşte orfanii, împreună cu Parlamentul României, vor rezolva această plângere venită din partea acelor tineri vitregiţi de soartă, crescuţi fără dragoste părintească şi sprijin moral, dar care nădăjduiesc în viitor pentru o viaţă mai bună.
Vă rugăm să ne comunicaţi răspunsul dumneavoastră cu privire la această plăngere. Vă mulţumim frumos.”
Domnul Vasile Lupu:
Vă mulţumesc.
Lasă un răspuns