1.4 Reactii la 1.3
Reacţia pastorului Paul Negruţ faţă de mărturisirea pastorului Iosif Ţon
October 18th, 2007 (de pe http://patratosu.wordpress.com/)
Iubiti frati colegi,
Cunoasteti faptul ca nu sunt un adept al internetului ca mijloc si mediu al clarificarilor teologice sau ecclesiale. Nu doresc sa ma abat de la chemarea pe care o am de la Domnul de a predica Evanghelia.
Dar astazi, in mod exceptional, doresc doar sa atrag atentia asupra faptului ca asistam la o deformare periculoasa a invataturii si practicii privitoare la pocainta.
Interviul fratelui Iosif Ton de la BBC aduce in fata noastra o forma de pocainta triumfalista, imbracata in haina de victima, care are menirea de a-i face pe cei care propovaduiesc pocainta biblica sa se simta vinovati, iar pe cei care au fost informatori ai securitatii sa se simta martiri indreptatiti sa primeasca admiratia fratilor.
Psalmul 32 ne prezinta un model Biblic al pocaintei.
In legatura cu afirmatia caau fost multi pastori baptisti care au colaborat, cred ca asistam la o situatie bizara. De indata ce a aparut legea deconspirarii fostei Securitati ca politie politica, Consiliul Uniunii Baptiste a hotarat ca toti pastorii sa dea o declaratie notariala pe proprie raspundere in care sa precizeze daca au colaborat sau nu cu fosta securitate.
Din cate cunosc eu, in declaratiile care au fost date nimeni nu mentioneaza colaborarea cu fosta securitate. Daca se compara afirmatia facuta de fratele Iosif Ton cu declaratiile pastorilor baptisti avem o mare problema. Doua afirmatii contradictorii nu pot fi amandoua adevarate. Ori pastorii au mintit cand au dat declaratia notariala si atunci este grav atat din punct de vedere spiritual cat si penal, ori afirmatia fratelui Iosif Ton este fara acoperire.
Referitor la confesarea in interiorul cercului de fosti informatori si auto-reabilitarea in acelasi cadru, nu pot spune altceva decat ca este impotriva invataturii biblice si a practicii bisericii in decursul istoriei.
Dupa Scripturi, pastorii care au fost informatori trebuie sa marturiseasca in fata Bisericii si a celor pe care i-au vandut, sa
ceara iertare si sa repare daunele pe care le-au produs. Dupa ce mi-am citit dosarul la CNSAS am constatat ca au fost oameni care s-au pus in slujba securitatii comuniste pentru a-mi distruge caracterul, lucrarea si familia.
La comanda securitatii au dat declaratii mincinoase, au raspandit zvonuri calomnioase, au scris scrisori anonime si le-au
raspandit prin biserici, au dat informatii despre lucrari si persoane care au avut de suferit, etc. Oare pocainta acestor informatori inseamna sa se adune ei intre ei si sa se deslege unul pe altul? Cred ca dupa ce au savarsit pacatul de a-si vinde fratii, acum savarsesc pacatul de a-si acoperi pacatul cu pocainta nebiblica.
Am afirmat ca nu voi da numele celor ce m-au vandut la securitate pana cand nu stau de vorba personal cu fiecare, tocmai pentru ca doresc sa mergem pe calea biblica a pocaintei si repararii. Dar nu pot accepta pocainta falsa a nimanui si prin tacerea mea sa las impreia ca ceea ce se intampla este corect din punct de vedere biblic!
In istoria Bisericii, calitatea de Confesor (duhovnic) au avut-o numai aceia care in perioada prigoanei nu s-au lepadat si nu au tradat. Pe acei oameni ai lui Dunezeu i-a considerat Biserica vrednici sa asculte marturisirea celor care au tradat pe frati si s-au lepadat de Hristos.
Prin harul lui Dumnezeu sunt pastori si frati baptisti care nu au cedat santajului, presiunilor, amenintarilor sau ademenirilor vrajmasului si au ramas langa Domnul in ciuda tuturor incercarilor.
Oare de ce nu vor sa se pocaiasca informatorii la lumina, ci prefera obscurul unor pseudo-confesari? Oare nu continua sa traiasca mai departe in minciuna dand impresia ca sunt curati cand de fapt nu sunt?
De ce trebuie sa aflam de pe internet sau din mass media despre informatorii baptisti? De ce pocainta la radio si la televizor si nu pe genunchi, inaintea Domnului si a bisericilor pe care le-au vandut?
Propun sa avem un timp de rugaciune si zile de post si sa cerem de la Domnul vremuri de pocainta, de curatire, de iertare si reabilitare.
Fiul risipitor nu a fost reabilitat in cercul altor fii risipitori ci acasa in prezenta Tatalui si a familiei. Toti au aflat ca acest Fiu a fost mort si a inviat. Bucuria familiei vine dupa pocainta Fiului.
Cu aleasa pretuire in Hristos Domnul,
Paul Negrut
Nota mea: această scrisoare a fost trimisă mai multor pastori din ţară şi din străinătate ca reacţie publică la declaraţii publice.
Comments (selections) to “Reacţia pastorului Paul Negruţ faţă de mărturisirea pastorului Iosif Ţon”
3 comentarii
-
nicu said,
Frate Daniel,
Cred ca ar trebui sa spunem „patriarhi” nu patriarh, sau patriarhul, pentru ca har Domnului, avem. Noi suntem foarte sensibili la oamenii care ne-au fost modele. Pentru America in ultimi 40 de ani a fost fr Pit, pentru Romania a fost fr Ton ( desi unii au incercat sa umbreasca si mai incearca, viata si lucrarea fr Ton) -
Boris said,
Iata un raspuns al domnului Ton.
http://patratosu.wordpress.com/2007/10/22/iosif-ton-raspunde/
E drept ca de la amvonul bisericii Emanuel, am preferat întotdeauna blândetea domnului Ton împotriva „strigarilor” domnului Negrut. Marturia domnului Ton ma convinge, si nu VREAU sa îl judec. Ce am fi facut noi în locul acelor „pastori colaboratori” supusi la santaj? Cat am fi rezistat presiunilor? Cred ca domnul Negrut se inseala când spune ca nu au fost pastori care nu au avut legaturi cu Securitatea. Se leaga la ochi ca sa nu vada.Nu cred ca domnul TOn si-a ascuns pacatele tineretii. Pur si simplu, pe nimeni nu a interesat problema Securitatii, ci abia acum ne trezim toti ca dupa o lunga orbire. Sa nu uitam ca nici noi ceilalti nu am avut vointa de a face lumina, ba chiar l-am votat pe dl Iliescu de la Moscova a treia oara. Ba mai mult, astept ca justitia sa condamne câtiva dintre tortionari, sa apara si ei prin presa. EI ne conduc bancile, administratia centrala si unii dintre ei mai fac politica. Deci, cazul dlui Ton ma intereseaza, atâta timp cât se face pe DEPLIN lumina si în privinta celorlalti.
-
Doru Radu said,
Am primit de la fr. Tson raspunsul urmator la intrebari specifice pe care i le-am pus. Cu aprobarea dinsului raspunsul este mai jos. El este unul general fara nimic nou. Doar ca isi mentine inocenta si pare sa aiba pace!!! Sarcina de-a dovedi este a celor care-l acuza. Intrebarea mea este insa: oare daca se va dovedi dupa ce toate dosarele ies la iveala ca a spus adevarul (a-ncetat sa fie in formator in 73 ori 74) vom fi noi gata sa facem ce-i cerem lui? Adica sa ne pocaim public asa cum ii cerem lui? Daca nu, cuvintele noastre ne vor condamna!!!…Daca vom mai trai pina atunci…
Draga Doru,
Te rog sa ma ierti ca raspund atat de tarziu scrisorii tale. Am fost o vreme bolnav, apoi am fost intr-o lunga deplasare si am fost prins in niste lucrari administrative urgente.
Multumesc pentru faptul ca mi-ai luat apararea pe bloguri.
Intrebarea fundamentala pe care mi-o pui este, desigur, daca sunt lucruri ascunse (tradare, colaborare cu securitatea in anii 70, 80 si chiar si dupa revolutie). Asa cum i-am scris si lui Mitrofan, nu am nimic de ascuns si stau linistit fiindca atunci cand se vor deschide toate dosarele securitatii se va vedea clar ca nu am fost in nici un fel colaboratorul lor, ci am fost consecvent in a fi adversarul lor. Prin natura lucrurilor, eu nu pot dovedi acest lucru. Numai arhivele o vor dovedi.
Dosarele care s-au publicat pana acum sunt din anii 70 si in ele se vede clar ca securitatea ma considera unul dintre cei mai primejdiosi oameni. Iata ca un document din 1984 arata ca si in anii 80 eram pentru ei acelasi dusman. Cand se vor publica mai multe dosare din anii 80 se va dovedi si mai clar acest lucru.
Eu nu am citit ce scrie Cornel B. impotriva mea. Doar il compatimesc. Nu stiu ce scrie el ca as fi declarat fals la Immigration. Cand am sosit in USA, in 1981, initial am vrut sa cer azil politic. Cineva mi-a explicat insa ca fiind pastor ordinat pot sa cer sa raman ca „special immigrant”. Atunci, Biserica Baptista Romana Lakeview din Chicago m-a angajat ca pastor asistent, alaturi de Ted Faur, si pe baza aceasta am primit imediat green cardul. Cel putin cinci an am slujit si in pozitia de pastor asistent la Lakeview. Biserica aceasta m-a imputernicit sa lucrez si in Societatea Misioanra Romana.
Prin urmare, nu a fost nevoie de nici un fel de alte declaratii la Immigration.
Ceea ce am constatat dupa intoarcerea in 1990 in Romania a fost faptul ca romanii nu au nici un fel de educatie in bunatate. Modul in care se trateaza pocaitii intre ei dovedeste extrem de multa rautate. Iata de ce consider ca una dintre bataliile spirituale fundamentale pentru viitor se va da in domeniul transformarii caracterului in directia bunatatii. Iata de ce lucrez intens la acest subiect. Cu ajutorul Domnului, voi continua sa public pe aceasta tema.
Pot deci sa te asigur ca atunci cand se va cunoaste intreaga situatie si se vor da la iveala toate lucrarile mele (si metodele mele si felul meu de a fi ca om) nu vei regreta ca mi-ai luat apararea.
Peste o luna (mai exact, in 21 ianuarie 2008) se implinesc patruzeci de ani de cand am avut reintalnirea cu Domnul Isus si de cand i-am dat Lui viata mea. Unirea Domnului Isus cu mine si trairea sub calauzirea Duhului Sfant sunt cele doua elemente esentiale ale crezului meu si ale trairii mele de patruzeci de ani incoace. Prin Domnul Isus si prin Duhul Sfant sunt tot ce sunt. Judecata Domnului Isus este singura care conteaza cu adevarat pentru mine. Si sunt suficient de inaintat in varsta ca sa o consider iminenta.
Cu dragoste in El, Iosif Ton
Dezvaluiri, dezinformari si divagatii 
Nu inteleg de ce nu a marturisit fr. Iosif Ton pana acum? In ‘92(adolescent) eram la biserica nr 2, fr/Paul era in Anglia la doctorat. Ton predica des aici, era pastorul nostru. Dar de atunci si pana astazi nu l-am auzit niciodata afirmand ca a colaborat cu Securitatea. Niciodata.
Auzim de la BBC ca a colaborat cu Securitatea!!!!
In cei 15 ani de ce nu ne-a spus nimic? Chiar daca numai era pastor la bis. nr 2 (Emanuel)Oradea, dansul vizita des Oradea/
Pe mine m-a intristat aceasta atitudine.
Mda, intelegem ca a colaborat cand era “cazut” de la credinta!!! Dar cred ca era necesara o pocainta sincera in spatiul eclesial. Si cu ceva timp in urma…nu tocmai acum.In fine, Domnul va judeca totul.
Apelativul “frati colegi” tradeaza o profesionalizare a slujbelor.
Ar insemna ca ar exista: frati si frati colegi.
Deci pentru ca nu sunt “frate coleg” pot sa nu citesc!
Oare “Ioan fratele vostru” a avut colegi?
Oare Domnul Isus cand a spus:”voi TOTI sunteti frati” a avut in plan ca vor aparea si “frati colegi”?
Ca sa fiu putin si la subiect, cu ochii inchisi, cu inima deschisa si cu memoria treaza dau dreptate fratelui Ton in ceea ce scrie despre amploarea fenomenului colaborarii.
Nu e numai articolul, cititi si “Confruntari”.
Am trait acele timpuri, are dreptate.
Aveti grija ca sub altar stau sufletele care mai au putin de asteptat.
Ei vor fi si judecatori si ai acestor cuvinte.
Fratele Gherman, fratele Cruceru, fratele Clipa care au fost ucisi, fratii care au fost inchisi, schingiuiti, degradati social, terorizati sau surghiuniti vor judeca lumea.
Exista pacate care merg inainte la judecata si pacate care vin pe urma. Acum incepe judecata cu marturisirea, trimiterea inainte.
Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati!
Din cate stiu si am citit eu, au facut marturisiri complete si merg cu pacatele inainte la judecata doar trei: Traian Dorz, Mia Iovin si Ton Iosif.
Dintre ortodocsi Nicolae Corneanu a avut a atitudine de “pocait” in marturisirea lui.
Simt ca este un moment unic, de rascruce, daca se trece pe langa el ….nu stiu…nu pot sa spun nimic…mi-e groaza!
Dar poate asa a fost randuit!
De ce altii, care nu erau “pocăiţi”, au recunoscut pentru că aşa se face! Aşa cere decenţa, minima sensibilitate faţă de semen şi standardele minime de caracter.
De ce o fac francmasoni înaintea pocăiţilor?
Colegi de pastorala care sint acuzati indirect prin marturisirea fratelui Iosif.
Nu este chestia cu “fratele functie”.
Asta-i diferenta.
Eu strig cit ma tine gura. NUuuuuu! Nu asta-i modelul!
Pina acum era intre noi, de asta am tacut!
n-au citit “Confruntari” atitia citi au ascultat ieri BBc-ul si citi au citit azi Cotidianul.
O intimplare a capatat amploare de eveniment.
Imi pare rau, dar vreau ca cei 700 de oameni care vor vedea astazi acest material sa inteleaga ca exista alternativa si ca nu asta-i calea.
Domnul ne-ar spune “Veniti dupa Mine să vă arăt o pocăinţă mai bună!”
Exact ca babele prin biserici: vor cat mai multe noutati (dupa cum vedeti din comentul meu anterior reminiscente sunt si la mine)
Chiar la vremea respectiva am sesizat problema pe care am verbalizat-o acum, dar m-am abtinut din motive pe care le-am facut publice.Motivul pentru care am reactionat, repet cu riscuri, este pentru că in aceasta marturisirea sint patati in mod gratuit alti pastori si se arunca blamul asupra membrilor din comitete.
Nu mi se pare onest.
Merita?
Nu cred!
Petru a marturisit ce-a facut el, fara sa faca aluzii la ce a facut Iuda sau Toma.
David s-a pocait pentru ce a facut el, nu a acuzat-o pe Batsheba ca era exhibitionista.
De ce aceasta declaratie lasa sentimentul ca, daca nu ar fi existata aceasta dosariada si pericolul de a fi descoperit, fratele Ton ar fi continuat sa ascunda lucrul acesta.
cit despre improscarea altora, ce sa mai spunem. e ca si cum ai intreba pe un frate:
“ai curvit?”
“da, frate, am curvit, dar citi nu au curvit”…
Ca tinar slujitor, eu un astfel de model de marturisire nu doresc sa il aleg.
Nu-mi vine sa cred.
Nu ma asteptam la acest tip de reactie din partea pastorului Paul Negrut. Cu toate, ca, din punct de vedere biblic e corecta, nu ma asteptam.
Se poate interpreta reactia.
Stiind ca cei doi au avut conflicte si nu se inteleg, acum pastorul Negrut, prin pozitia sa, vrea sa dea lovitura de gratie.
Sper sa nu fie asa.DAR, daca-i asa, suntem de tot rasul.
Sper sa nu fie asa.
Nu sunt baptist, dar si eu sunt crestin neoprotestant.
Sper sa nu fie asa.
chiar am spus “Cu toate, ca, din punct de vedere biblic e corecta, “.
Unul din batranii bisericii crestine dupa Evanghelie din Ploiesti, care se stia ca este informator, a spus ca un ofiter de securitate destul de ingrozit l-a intrebat ce sa faca , ca mor ofiterii care il ancheteaza pe Ton. El l-a sfatuit sa-l lase pe Ton in pace daca vor sa aiba liniste. Dupa episodul asta Ton a fost lasat in pace si la putina vreme dupa aia a plecat la Oradea.
by George October 18th, 2007 at 5:55 pm
Nu stiu daca e chiar asa, dar poate te ajuta cu ceva
Motivatiile cu care s-a facut marturisirea acum si felul in care s-a facut precum si raspunsurile sau declaratiile referitoare la aceasta marturisire sint intr-adevar punctul cheie in aceasta poveste si acestea nu le cunoaste decit Dumnezeu si persoanele in cauza. A Lui e judecata, noi insa putem oferi intelegere, compasiune, acceptare, reabilitare, dragoste.
Domne ajuta !
Florin Molnar
Cine are curiozitatea sa lectureze postarile initiale ale fr. Iosif Ton pe forumul dansului, Masa_Rotunda, poate observa usor ca mult timp fr. Iosif s-a eschivat si a evitat provocarile si interbarile puse pe forum vis-a-vis de colaborarea dansului cu Securitatea, si abia dupa ce fr. Nelu Basa don Phoenix, AZ, a postat un document/declaratie a fr. pastoi Niculescu si A. Popescu, s-a vazut silit pina la urma si fr. Iosif Ton sa faca unele marturisiri/dezvaluri trunchiate.
Abia publicarea dosarului sau de la CNSAS va aduce lumina completa asupra colaborarii, in etape diferite, a fr. Iosf Ton cu Securitatea si cu sefii Dep. Comunist al Cultelor, unde saptaminal depuneau Note Informative sute de pastori evanghelici din Romania.
J.I.P.
intr-adevar, nimeni nu cunoaste motivatiile. Pe mine unul, m-ar interesa sa le cunosc, dar daca nu se poate, nu se poate.
INSA nu asta e problema.
Problema e FALSIFICAREA ACTULUI POCAINTEI.
Inducerea unui fals model nebiblic al pocaintei.
Nici nu ma intereseaza de ce, pentru ce, cu ce mijloace a colaborat x, y sau z cu securitatea.
Se stie ca sunt oameni care au suferit din greu in urma “datului cu subsemnatul” la securitate.
Asta e de acceptat?
DA. Dar acolo unde exista pocainta.
Si noi stim sa descoperim FALSUL pentru ca si noi suntem oameni.
Deci, fara FALS in lucrarea lui Dumnezeu.Ce modele de pocainta prezentam noi oamenilor cand noi falsificam principii crestine, noi intre noi?
Mie imi este rusine daca accept pozitia dumitale.
atunci am avut o discutie lamuritoare legata de aceste lucruri.Am aflat pozitia dinsului. Atit atunci, in privat, mi-am exprimat distanta fata de felul in care vede dinsul aceste lucruri. Acum, publica fiind povestea, ma exprim public.
Da, toti trebuie sa ne pocaim, dar de diferite pacate si diferetele pacate cer diferite forme de ispasire, pocainta si reparare.
Daca iti fur 10.000 de euro, ma pocaiesc, dar trebuie sa iti dau si banii inapoi.
daca am spus ceva nedpret despre tine, nu pot repara cu 10.000 de euro, trebuie sa imi cer scuze public si sa repar.
daca am dat in cap cuiva, pot sa imi cer iertare familiei, dar trebuie sa platesc si fata de stat etc.
pentru minciuna si duplicitate exista reparare, simpla marturisire completa, corecta, spunind pacatului pe nume.
apoi mai este cadrul in care se face repararea.
cum bine a observat PN, repararea nu se face in clubul pastorilor care au forst informatori.
Nu se poate face un blog comun de marturisiri, reparearea este individuala si fiecare caz trebuie sa actioneze diferit
Si cum se impaca crestinismul biblic cu ideea ca, pe vremea cand un crestin (fost colaborator al Securitatii) care a predicat crestinismul de la Radio Europa Libera nu s-a simtit responsabil sa le spuna colegilor sai despre trecutul cu Securitatea, devreme ce toti cei din Radio Europa Libera erau urmariti pas cu pas de securisti?
Nu pot sa uit afirmatia justificatoare a faptelor: “cine nu a gresit, sa ridice primul piatra”…Cred ca fratele Ton, in lumina afirmatiei acestea, datoreaza scuze la fel de publice baptistilor care pot fi oricand etichetati ca ar fi facut parte din “multimea” celor care “au fost constransi sa colaboreze”, asa cum cei din lume vor percepe lucrurile…
Nu tin mortis sa il apar pe fratele Negrut sau sa il judec pe fratele Ton. Faptele insa vorbesc de la sine.
Ca trebuie sa iertam, DA! Doamne, ajuta-ne!
nimic, totul era OK.
si totusi, de ce fratele a ascuns acest lucru atitia ani, de ce doar acum in preajma deconspirarii, de ce DOAR PENTRU A PREVENI SOCUL CREDINCIOSILOR si nu pentru altceva? de ce?
De asemenea daca dinsul afirma ca au existat si alti pastori/lucratori colaboratori probabil ca stie ceva, poate chiar a lucrat cu ei. Pentru mine este mai usor de acceptat acespt lucru decit afirmatia fr Negrut conform careia nici o declaratie notariala a pastorilor baptisti nu contine vreo recunoastere a colaborarii cu securitatea. Bine ar fi sa fie acesta adevarul si toti sa fi fost si sa fie curati in continuare, insa dupa cum spuneam mi-e mai usor sa admit pozitia Fr Ton cu privire la aceasta.
Apoi apelul Fr Negrut de-as cere Fr ton iertare bisericilor care le-a tradat… din nou nu vad prea mult sens din moment ce “tradarea” s-a facut inainte de inceperea lucrarii de pastorat si din marturisirea fr Ton am inteles ca i-a cautat pe cei afectati de colaborarea lui si si-a cerut iertare. Face sens? Pentru mine da.
De la ce biserica deci sa-si ceara fr Ton iertare?
Dinsul este poate cel mai important exponent al baptistilor si marturisirea lui publica la radio sau tv sau pe internet cum a facut-o in urma cu aproape un an pe “Masa Rotunda” mi se pare graitoare si suficient sau chiar prea expusa.
Putea s-o faca mai repede? Da !
Dece n-a facut-o ? Nu stiu, dar Domnul stie si poate ne v-a spune chiar dinsul de ce acum.
Domnul sa dea intelepciune si pocainta acolo unde trebuie.
Florin Molnar
Băieţii nu glumeau şi nu glumesc nici acum.
Vreau să o spun mai clar pentru cine înţelege mai greu subtilităţile.
De la SEcuritate nu se iese la pensie şi nu se dă demisia, de la Securitate se iese într-un singur fel, prin moarte.
Otniel Vereş, da, unii vorbesc despre documente care ar dovedi continuarea colaborarii fr. I.T. si dupa 1973, dar deocamdata nu putem decit sa il credem pe cuvint.
Daca acele documente exista, ele trebuie validate, daca sint validate, atunci pot functiona ca probe.
Deocamdata, cel putin pentru public, acele probe sint inexistente.
Să nu strîmbăm căile Domnului.
daca am spus ceva nedrept despre tine, nu pot repara cu 10.000 de euro, trebuie sa imi cer scuze public si sa repar.”
Am o singura intreba si nu voi mai da comment la acesta tema: Hotul si-a cerut scuze public si a dat cei 10.000 de euro inapoi?
“Sunt in mare stramtorare! Sa cad in mainile Domnului caci indurarile Lui sunt nemarginite dar sa nu cad in mainile oamenilor.” 1Cr.21.13Acum inteleg de ce a ales David asa. Daca vom continua in felul acesta, ajung sa ma intreb: ce e mai rau- sa cazi pe mana securitatii sau pe mana fratilor?
de ce tot colaboratorii sint eroi? pentru ca se promoveaza o pocainta si o justificare tip Ton.
da, e adevarat, nu am trecut pe acolo. nu pot vorbi din experienta. dar mi-a dat DUmnezeu minte sa judec lucrurile si sa imi dau seama ce e bine si ce e rau.si inca ceva. de ce ne e la toti teama de adevar? tot timpul aud remarca: sa nu ne facem de ris, se uita cei din afara la noi, rid ortodocsii!
ei si? oricum rid, fratilor si cred ca rid mai bine atunci cind nu recunoastem ca gresim, cind ne dam sfinti si vine CNSAS-ul sa ne spuna ca nu e chiar asa. de ce sa nu recunoastem noi? de ce trebuie ei sa ne scoata la iveala mizeria? nu e mai rusinos dupa aceea?
Se poate sa aveti dreptate cu afirmatia ca de la Securitate se putea iesi doar mort. Oricum sa dovedesti asa ceva nu cred ca va sta in puteri. Deci ramine doar o parere personala pina una alta.
A o sustine insa fara dovezi covirsitoare inseamna a-l scoate pe Dumnezeu din ecuatie si a admite ca Securitatea era/este mai tare decit Dumnezeu, afirmatie linga care nu cred ca va simtiti confortabil sa stati.
Faptul ca au fost cazuri in care unii au fost omoriti nu e o dovada suficienta pentru afirmatia care o faceti.
Eu nu incerc sa apar nici pe unul nici pe altul ci sa-mi exprim parerea mea asa cum o vad si o inteleg din dovezile care le am.
Ce se observa insa si cum sublinia cineva inainte este ca exista se pare interes a sta linga o pozitie sau alta, recurg din nou la dreptul meu de interpretare a ceea ce vad.
Domnul Isus spune ca dupa roade ii veti cunoaste si eu la asta as vrea sa ma uit si ma bucur sa vad roadele bogate atit ale lucrarii fr Negrut cit si a lucrarii fr Ton. In ce-l priveste pe Dumnezeu stim ca “Domnul cunoaste pe cei ce sint ai Lui” si de asemenea “cine rosteste numele Domnului sa se departeze de nelegiuire” .
Senzatia mea este ca ne bagam prea mult poate in tarimul in care ar trebui sa-l lasam pe Domnul sa-si rezolve “problemele” .
De asemenea deserviciul care ni-l facem ca si biserica crestina si ca trup al lui Cristos prin judecatile usoare care le emitem in vazul lumii intregi, este mare, prea mare poate sa vorbim cu atita usurinta, sa judecam atit de repede si drastic. Mie mi-e frica sa nu ma asez pe scaunul lui Dumnezeu, dar asa e trebuie sa recunosc ca sint o fire slaba si fricoasa cind vorbesc de asemenea lucruri.
Pe de alta parte nu mi-e frica sa vorbesc impotriva oricui cind am dovezi clare, incontestabile si cind vorbirea mea ar putea aduce ceva bun si ziditor.
Har si pace,
Florin Molnar
Voiam in esenta sa atrag atentia ca daca, in mod public, pe canalele media cu audienta larga, ajungem sa ne comportam similar ca si cei din lume, musamalizand si victimizand pe cine nu trebuie, atunci nu numai ca nu ar trebui sa ne mire ponegrirea pe care o avem din partea lumii, ba chiar este vina noastra, sau cel putin a unora dintre noi, ca acum, in spiritul unitatii si dragostei fratesti, incercam sa gasim justificari pentru comportamente precum cele de fata. Intr-un fel cred ca trebuie sa judecam atunci cand lumea ne ponegreste pentru Numele Domnului si in alt fel cand lumea ne ponegreste pentru marturia noastra…
Inteleg ca la mijloc a intervenit poate o exprimare neclara din partea mea, pentru care cer scuze.
Eu zic ca un comportament normal din partea fratelui Ton ar fi trebuit sa conduca la o ultima afirmatie de genul: “da, imi pare rau si regret pentru colaborarea mea cu Securitatea, colaborare pe care am tainuit-o fata de cei din Radio Europa Libera si fata de comunitatea baptista din Romania, cu exceptia unor persoane; baptistii adevarati insa nu sunt asa, pentru ca Dumnezeu ne cere sa ne pocaim si sa reparam, pe cat ne sta la indemana si cat de repede, daunele provocate celorlalti”…
In rest, Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
Aici nu judecăm omul, ci ideea, fapta, modelul.
Insist să nu discutăm despre fratele Iosif, pastorul, învăţătorul, care este admirabil.
azi am ascultat predica dînsului despre Cina Domnului din Ioan 6. superbă.
Prefer să revenim la problemă, problema pe care o identifică şi fr. Paul: modelul defectuos de pocăinţă oferit, distanţa dintre ceea ce a predicat dinsul atitia ani si ce face acum, la senectute.
Fapte, cred că ai prins în formularea ta foarte bine un “textul” pe care l-am fi asteptat cu toti.
Despre tarimul pe care Domnul poate rezolva problemele, cred ca aici avem o problema. Unde anume lasa Domnul teren pentru responsabilitatea noastra?Nu noi am adus aceste fapte in vazul lumii. Fratele Iosif, cind a initiat Masa Rotunda a deschis o noua epoca in comunicarea intre noi si in ceea ce priveste comunicarea intre noi si lume.
Se vor face doctorate din materialele care sint inca pe Masa Rotunda. Acele lucruri sint adunate de oameni din afara lumii evanghelice care ne studiaza.
Nu mai sintem singuri intre noi, lumea ne priveşte.
acum ne-a aruncat între leii presei şi vrea să vadă ce vom face.
Ce vom face? Vom incerca sa ii ducem pe toti cu vorba?
Nicidecum, vom incerca sa schitam modele teoretice macar despre cum ar fi trebuit sa fim si sa ne purtam.
Macar atit… teoretice, daca mai mult nu se poate.
In ce priveste termenul de “patriarh” folosit de presa, cred ca s-ar cuveni sa le spunem ca noi, baptistii, nu avem asa ceva si ca modelul pe care-l luam este viata celui care a semanat sau seamana cel mai mult cu Christos intre noi. Pentru generatia aceasta, eu il propun pe Petru Popovici, ajuns intr-adevar la o varsta patriarhala, si care este pastorul pastorilor din America si probabil nu numai a celor de aici.