Dugulescu #2

25 iunie 1998

CAMERA DEPUTATILOR

Domnul Petru Dugulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vorbesc în calitatea mea de parlamentar şi de teolog în acelaşi timp. În fosta legislatură eram în Comisia pentru drepturile omului şi am primit multe scrisori de la organizaţii homosexuale şi de lesbiene dn străinătate, în care eram acuzaţi şi condamnaţi că suntem înguşti, că suntem rigizi şi nedemocraţi, că nu recunoaştem drepturile omului.

Eu cred că, din perspectiva Bibliei şi a creaţiei, omul are idealuri şi instincte în acelaşi timp. O ţară democratică, prin legislaţia care o face, trebuie să creeze cadrul legislativ în care libertăţile omului să fie respectate în aşa fel ca el să-şi poată atinge idealurile înalte, sublime care le are, dar nu care să îi dea posibilitatea să-şi dea frâu liber instinctelor animalice de care este mânat.

Dacă noi legiferăm aici, noi ştim şi recunoaştem că noţiunea de lege, de nomos, vine din Biblie. Dumnezeu a creat legea şi noţiunea de dreptate. Noi de la el o avem, de la Dumnezeu, din Biblie şi dacă noi, printr-un articol de lege care-l votăm astăzi, de fapt suntem chemaţi să spunem dacă homosexualitatea este bună sau nu este bună, aici este esenţa. Dacă este bună, înseamnă că poate trece neobservată ca o libertate a individului, cum vor cei din Europa.

La ora actuală, stimaţi colegi, teologii contemporani, filozofii contemporani privesc Europa ca pe o Europă postcreştină. Da, tehnic, economic este de râvnit să intrăm în Europa, dar în ce priveşte respectul sau viaţa de familie, conceptul de familie, despre moralitate nu avem prea multe de învăţat în sensul acesta, pentru că este o Europă postcreştină care a părăsit de mult valorile tradiţionale creştine.

Dar, stimaţi colegi, pare modern, pare suplu, pare interesant să votezi pentru drepturile omului, inclusiv homosexualitatea, să fim în pas cu ţările civilizate, dar repet, în ce priveşte credinţa şi morala şi valorile familiei şi ale societăţii civile, nu avem prea multe de învăţat de la aceste ţări care au părăsit de mult aceste principii fundamentale de morală creştină. În intimitate, aceste perversiuni s-au practicat şi se vor practica în continuare, dar nu putem să le legiferăm ca ele să aibă lumină verde sau drum liber în public, fiindcă pasul următor ştiţi care va fi? dreptul la căsătorie, dreptul de a avea cluburi şi baruri de noapte, dreptul de a înfia copii, or, nu putem da aceste drepturi acestei categorii sociale.

Repet, „nomos lege” vine de la Dumnezeu; dacă este bine sau nu este bine, eu cred că articolul, aşa cum este el, trebuie păstrat mai departe.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

 

Publicitate