Antecedente spaniole

Romania si celelalte tari in care a patruns prin forta comunismul, fusesera avertizate prin evenimentele petrecute anterior in Spania. Comunismul se dovedise acolo incompatibil cu crestinismul.

În acest moment cronologic ne aflam în anul declansarii razboiului civil din Spania, razboi cu antecedente teroriste, în anii premergatori.
Voi utiliza, în prezentarea acestor evenimente volumul Prigoana religioasa în Spania, cu Poema-prefata de Paul Claudel, aparul în limba româna la editura Florisrom, în 1996.
La 16 februarie are loc victoria electorala a Frontului Popular (comunist, n.n.). Razboiul civil începe cu rascoala militara din 18 iulie, care ia numaidecât forma unei miscari de reînoire si înviere nationala.
În aceasta perioada, când elementele extremiste ale Frontului Popular se dedau ofensivei si care se întinde de la 16 februarie la 11 iulie, guvernul face impresia ca nu exista, sau, mai bine, ca tolereaza dezordinea. El nu pronuta o condamnare pentru faptele care tulbura ordinea morala, juridica si politica a tarii, care distrug vieti, proprietati si nimicesc comorile artistice ale natiunii. Pretinsul resentiment al maselor contra preotimii nu s-a manifestat în Spania, pornind de la 16 februarie în Catalonia, decât numai acolo unde comitetele comuniste si anarhiste dominau strada. Apare, însa, binecunoscutul Diversionism, care este urmat de actiunile ample teroriste.
Spania, în timpul primilor ani ai Republicii, pornind din februarie 1936 este supusa guvernelor care au înselat tara; ele au promis, înaintea revenirii Republicii o totala toleranta, în materie de religie: Biserica libera într-un stat liber – si aceasta toleranta se transforma, succesiv, în persecutie legala si în prigoana criminala. (subl.n.)
Propagandistii oficiali ai marxismului o spun, fara înconjur: Religia este opiul poporului. Aceasta este formula fundamentala a marxismului, la care, în fata religiei catolice, sau a oricarei religii, trebuie sa consimta tot proletarismul revolutionar. Ideea de Dumnezeu – scria Lenin lui Gorki, în decembrie 1913 – a adormit si a slabit întotdeauna sentimentele sociale, ea a strâns de gât masele împovarate prin mijlocirea credintei în divinitate a asupritorilor.
Se pretinde, de asemenea ca atacurile contra religiei sunt o urmare naturala a adeziunii ierarhiei ecleziastice la miscarea condusa de generalul Franco.
Nu se ignora, cu toate acestea, ca vandalismul antireligios s-a manifestat prin dezordini si cruzimi, fara numar, începând de la venirea Frontului Popular la putere, în februarie 1936. Contra acestor dezordini toti sefii opozitiei au protestat în discursuri pronuntate în camera si au denuntat distrugerea operelor de arta, a tablourilor religioase, a monumentelor de sculptura policroma-baroca, mândria Spaniei.
Calvero Satelo (asasinat la 13 iulie de comunisti n.n.), în doua din ultimele sale discursuri, enumera lista crimelor comise:
De la 16 februarie la 15 iunie inclusiv, 160 de biserici au fost în întregime distruse, alte 25 au fost incendiate, atacate, sau asaltate; 269 de asasinate au fost comise si 1287 de persoane au fost atacate si grav ranite, printre care numerosi colonisti. Sa ne amintim, de asemenea, de bibliotecile pe care Capucinii le posedau în mai multe mânastiri, mai ales aceea din Sarria, cu 10.000 de volume, aceea din Ignalda cu 50.000 de volume, toate arse.
A judeca, în mod general excesele revolutiei comuniste spaniole, se poate zice ca, în istoria popoarelor apusene nu se gaseste nici un fenomen asemanator de salbaticie colectiva, nici o gramada de asemenea atentate împotriva drepturilor fundamentale întru Dumnezeu, societatii si persoanei omenesti. Ar fi greu de descoperit, în decursul veacurilor, o epoca, sau un popor care sa ne ofere o asemanatoare ratacire. Nu facem nici o interpretare cu caracter psihologic, sau social, aceasta ar reclama un studiu special. Revolutia aceasta anarhista este exceptionala în istorie. Se cuvine sa adaugam ca hecatomba de persoane si de lucruri realizate de catre revolutia comunista a fost premeditata. Cu putin timp înainte de revolutie sosisera din Rusia 79 de agitatori specializati.
Comisia Nationala de Unificare Marxista, în timpul acela, ordona constituirea militiilor revolutionare, în toate orasele. Distrugerea bisericilor, sau nu mai putin a mobilierului lor a fost sistematica si în serie. Din 1931, Liga Ateista a pus în programul sau un articol conceput astfel: Plebiscit asupra întrebuintarii, care urmeaza sa fie atribuita bisericilor si caselor parohiale si unul din comitetele provinciale, enunta aceasta regula: Localul, sau localurile consacrate, pâna în prezent cultului, vor fi destinate magazinelor colective, pietelor publice, bibliotecilor populare, caselor de baie, sau de higiena publica, etc., dupa nevoile fiecarui oras. Pentru înlaturarea peroanelor considerate ca dusmane ale revolutiei, se stabilesc, în prealabil liste negre. În ele, pe primul plan, figurau Episcopii. Când preotii, fata de atitudinea poporului, voiau sa salveze altarul parohiei, seful comunist intervenea: Avem ordin sa distrugem toata samânta aceasta.
Dovada cea mai pilduitoare ca distrugerea totala a bisericilor si masacrarea preotilor era un lucru premeditat, este numarul foarte mare de victime. Putem sa socotim aproape 20.000 de biserici naruite, sau în întregime praduite. Numarul preotilor asasinati se ridics la aproape 16.000. Au fost ucisi, fara procese, de cele mai multe ori pe câmp, fara alt motiv, decât acela al functiunii lor sociale de preoti.
În ceea ce priveste numarul, se avalueaza la peste 300.000 de mireni, care au pierit asasinati, numai pentru ideile lor politice si, în special religioase; la Madrid, în timpul celor trei luni dintâi, au fost executati peste 22.000. Aproape ca nu este sat din care sa nu fi fost prigoniti cei mai cunoscuti oameni de dreapta. Pe scurt, s-a încarcat marxismul de cruzime asupra reprezentantilor lui Dumnezeu. S-a jucat fotbal cu capetele celor ucisi. Au fost pusi sa-si sape gropile singuri si apoi împuscati la marginea lor si acoperiti cu tarâna. Bandele de revolutionari îmbatati de sânge si de vin au îmbracat odajdiile din altare si au mers în carnaval prin sate si orase, apoi au fost împuscati de alti revolutionari, care i-au crezut preoti adevarati.
Am încheiat prezentarea revolutiei din Spania – revolutie comunista – textul fiind citat selectiv din volumul amintit initial: Prigoana religioasa în Spania, scris in 1937 si aparut în limba româna în anul 1996.
Se tragea cu mitraliera în obrazul lui Hristos, spunea Ion Mota si se hotaraste sa plece în Spania, pentru a lupta împotriva comunismului. Plecarea are loc pe 24 noiembrie 1936, fiind însotit de general Gheorghe Cantacuzino, inginer Gheorghe Clime, preot Dumitrescu Borsa, avocat Nicolae Totu, economist Banica Dobre, doctor în drept printul Alexandru Cantacuzino, doctor în drept Vasile Marin.
La 13 ianuarie 1937, Ion Mota si Vasile Marin cad pe frontul spaniol la Majadahonda, luptând împotriva comunismului.
Nicolae Iorga le dedica celor doi eroi un articol în Neamul Românesc din 19 ianuarie 1937, cu titlul: Doi baieti viteji: Mota si Marin – citez partial:
Luptând pentru credinta lor crestina si pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump si curat în latinitatea nebolsevizata, doi tineri Români, doi baieti viteji – Mota si Marin au cazut înaintea Madridului, aparat de Rosii (subl. n.)
Când în zilele din urma, îndreptam stirile de o monotonie desavârsita, în ciuda macelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarna, acolo, în nenorocita Spanie, nu ne gândeam ca între aceia care si-au dat viata, luptând pentru cauza cea buna erau acesti doi fii ai tarii noastre…
Cine stie ce va iesi din cumplita furtuna, care s-a abatut asupra departatului pamânt latin, unde se revarsa sânge, din toate ranile unui nobil neam!. Dar, daca vreodata vom vedea Spania, cum a fost, cum trebuie sa fie, se va putea spune, la noi, cu înduiosata mândrie, ca pentru aceasta au curs câteva picaturi din sângele scump al tineretului nostru. S-a încheiat citatul din Nicolae Iorga.

3 comentarii

  1. Helga said,

    Foarte util articolul. Felicitari!

    In continuarea lui, cu CopyLIBER:

    Mota si Marin. Testamentele lor politice
    http://www.1-clickshare.com/download.php?file=6a73f81ea34fd0f11535602c57955efe_8426

    Istoria interzisa. Holocaustul. Miscarea Legionara. Eminescu
    http://www.1-clickshare.com/download.php?file=93e2f08a8f952d2cd6e5033d79afabd9_10012

  2. Helga said,

    Testamentele politice ale lui Ion Antonescu si Corneliu Zelea Codreanu
    http://www.1-clickshare.com/download.php?file=6d30ac1ead45855a795bd191391ed39e_8425

    Eminescu interzis. Gandirea politica
    http://www.1-clickshare.com/download.php?file=f5a602f815da0d70d715db1a2f35a306_8418

    CopyLIBER.

  3. Helga said,

    Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului
    http://www.1-clickshare.com/download.php?file=57628dd92d67d1e4e9717cc74c917dfb_8424

    Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga
    http://www.1-clickshare.com/download.php?file=27acd5fe00ee1478ad56d934a49705fd_8422

    De asemenea CopyLIBER.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: