Justificare
Iulie 6, 2007
Acest material s-a nascut ca o reactie a lui Vasile si Daniel Branzai, acum in Los Angeles, la comentariile facute cartii lui Daniel Mitrofan, “Pigmei si uriasi” in mediul evanghelic romanesc, mai ales in cel baptist. El grupeaza intr-un blog comun contributia mai multor autori, pe care-i puteti citi la rubrica “pages”, aflata in partea dreapta a blogului.
In ce priveste „criticile” aduse cartii scrise de Daniel Mitrofan, Vasile Branzai este de parere ca „valoarea” cartii este data de cei care au semnat materialele fotocopiate in carte. Ei poarta raspunderea pentru „ceea ce este scris si peste care nu putem trece”. In plus, toate aceste „declaratii” si „note informative” se afla deja la arhivele cerului si de acolo nu pot fi sterse decat printr-o sincera si necesara pocainta. „Este randuit fiecarui om sa moara o singura data, dupa care vine judecata”.
Astept comentariile, corectarile si completarile voastre. Reveniti pentru ca aceste materiale vor fi reactualizate si completate. Multumesc fratelui Pavel Nicolescu pentru ajutorul dat si mai ales pentru paginile xeroxate din cartea „Partidul, Securitatea si Cultele”.
Un prieten care pune la indoiala oportunitatea unui asemenea demers mi-a scris: „Pentru cei interesati de ierarhizarea si taxonomia pacatelor pe catogorii intreb. Oare e mai mare pacatul unui pastor de a semna un angajament cu Securitatea sau ca a uitat sa dea mangaiere unei vaduve din ultima bancuta a Bisericii care are o pensie de C.A.P. de 120 lei pe luna?”
I-am raspuns: „In Romania comunista a fost un razboi ideologic pus pe desfintarea crestinismului. Ca la razboi, fiecare mai greseste si in „transee”, in propria tabara, dar nimic nu se compara cu „spionajul pentru inamic”, cu „fraternizarea cu dusmanul”. Asa ceva este pedepsit cu curtea martiala si cu executia. Pentru restul „culpelor” exista disciplinari mai marunte. Este o mare diferenta intre a colabora cu Securitatea si a neglija o babuta de pe ultima banca … Nu pledez pentru executii. Daca vei avea rabdarea sa parcurgeti intregul material iti vei da seama de asta”.
Cartea lui Mitrofan a aparut ca sa contrazica sau macar sa contrabalanseze dezinformarile propagate de cateva volume de asa zisa “istorie a baptistilor romani” in perioada dictaturii comuniste. Documentele si dezvaluirile publicate in cartea lui Mitrofan (tiparite sub forma de fotocopii) vin sa puna capat divagatiilor care trimeteau cercetatorul sincer pe piste false. Va propun sa cititi acest material, sa-l completati, corectati si comentati cu scopul de a da generatiei actuale o imagine cat mai corecta a trecutului care continua sa ne influenteze atat de caricatural prezentul. Nu totul a fost insa rau sub comunism. Nu toti au colaborat cu Securitatea. Trebuie sa recuperam din trecut pietrele de temelie pe care va trebui sa ne zidim, mai intelepti si mai neprihaniti, viitorul.
Capitolele acestei lucrari
1. Cum a fost posibil ca unii crestini sa devina informatori?
2. Cum au fost recrutati informatorii si agentii?
3. Cine a suferit de pe urma informatorilor si agentilor?
4. Cum au fost priviti informatorii si agentii de biserici?
5. Ce sa facem acum cu informatorii si cu agentii?
patratosu said,
iulie 7, 2007 la 6:38 pm
Frate Daniel,
nu am intentionat să vă supăr, mai ales în aceste momente.
Hai să ne gîndim la fratele Vasile care a trăit frumos şi drept acum, nu la cei care ne-au dezamăgit de-adevăratelea, la informatori.
Materialele mele le aveţi oricînd, nu este nici o problemă. Prima dată cînd m-am uitat la identity nu am văzut despre cine este vorba.
Vă înţeleg perfect în problmea cu ochii. Şi eu am o degenerescenţă maculară pe retina ochiului stîng.
Nu este dezamăgire! Cred că blogul acela este foarte foare util, mai ales acum cînd cu toţii am ieşit din tot felul de campanii şi cînd putem discuta relaxat, fără teama că vom fi interpretaţi în vreun fel sau altul aceste lucruri.
vă rog să mă iertaţi dacă v-am produs vreo supărare prin comentariul meu.
mc
aurelmateescu said,
iulie 7, 2007 la 8:29 pm
Salut initiativa dumneavoastra!
artzar said,
iulie 10, 2007 la 9:21 pm
privind spre trecut, nu pot decit sa oftez…
privind spre prezent…ii observ usor pe cei contemporani mei, destul de tineri, aflati sub acoperire „de responsabil religios local” (pastor, presbiter, diacon, etc) care ar fi colaborat cu securitatea daca ea ar mai fi cea fost…”
privind spre viitor spun MARANATA!
Pawnee said,
iunie 3, 2008 la 11:38 pm
Pawnee says : I absolutely agree with this !
elisa said,
decembrie 6, 2008 la 9:01 am
A trecut atata vreme si nimeni nu a mai ridicat nimic pe pietrele de temelie….cum spuneati,parca se fac tot mai uitati cei care au suferit prigoana,inchisori si batai, schingiuiri si deportari…
Daca un frate care a fost coptat de securitate,s-a pocait,a renuntat si din aceasta cauza a si fost omorat,mai avem dreptul sa-l numim securist?Se paote compara cu cei,care nici pana azi nu au facut-o?
Cei care au renuntat la a fi in slujba Securitatii,au mai ramas vii,ii mai lasa Securitatea in viata?Atunci cei care odata au colaborat, si traiesc..ce putem spune despre marturia lor?
Cred ca problema ramane la cei care stau si azi,neclintiti pe scaunele lor,si nu folosesc starea de har,pentru curatirea lor,dar mai ales a bisericii.
rebecca said,
octombrie 7, 2011 la 11:01 am
salutam initiativa.
tudor said,
aprilie 10, 2012 la 6:59 pm
E interesant ca inca ne punem problema daca e bine sau nu sa analizam ce a fost in biserici sub comunism.
Citez”Bravos natiune halal sa-ti fie”