6. In loc de concluzii

Iulie 6, 2007 at 8:27 pm (Uncategorized)

Realitatea este ca materiale ca cele publicate prin cartea lui Daniel Mitrofan rup tacerea artificiala care s-a asternut asupra multor lucruri din trecut. Astfel de glasuri sunt insa invinuite ca risca sa faca mai mult rau decat bine. Se poate dezlantui o “vanatoare de vrajitoare”. Se pot prabusi monumentele ridicate pripit pe mormintele unora si se poate instaura un climat de “scandal” si “batjocora” care sa aseze Biserica Baptista din Romania intr-un con de umbra, murdarindu-I definitive marturia si zadarnicindu-i eforturile de raspandire a Evangheliei adevarate.

Fara nici o indoiala, intre fostii “colaboratori” si fostii “nonconformisti” exista o mare doza de “aratare cu degetul” si de invinuiri reciproce. Fiecare tabara se vede intr-un fel victima celeilalte. Cine are dreptate? Cine va birui in simpatiile opiniei publice? Se poate pune capat acestei “lupte intre frati” ? Ce-i de facut? Iata propunerile mele:

a. Trebuie sa ne dam seama cu totii ca adevaratul nostru conflict a fost cu “dusmanul din afara”, nu cu fratii dinauntru! Intre frati avem voie, uneori este chiar necesar, sa avem “neintelegeri” (Fapte 15:39), dar niciodata … certuri!

b. Trebuie sa ne dam seama ca suntem, si cei buni si cei mai putini buni, copii ai aceluiasi Dumnezeu. Suntem in aceiasi tabara. Facem parte din aceiasi echipa! (Parca simt aversitatea unora carora nu le va place sa citeasca aceasta declaratie. Ea, adversitatea, imi aduce aminte de replica pe care a dat-o un “frate” celui care cauta sa-l induplece sa-si ierte un ne-prieten pe principiul: “In cer, veti fi oricum pe vecie impreuna…” Cel furios a replicat: “Lasa, frate, ca “in casa Tatalui Meu sunt multe locasuri …” Nu stau eu impreuna cu asta!…”

c. Trebuie sa ne dam seama ca Dumnezeu a lucrat si prin unii si prin ceilalti, dupa placerea lui de a face “totul si in toti”

d. Trebuie sa invatam sa ne iertam unii pe altii si sa asteptam in rabdare Ziua aceea in care Dreptul Judecator va evalua viata, motivatiile si lucrarea fiecaruia.

e.Trebuie sa ne insusim “viziunea lui Iosif”, care a vazut providenta divina mai mare decat oricare din greselile celor din jurul sau. Iata celebra lamurire intre “frati” din Geneza 50:20: “Voi negresit v-ati gandit sa faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine …”

f. Trebuie sa ajungem sa-i multumim lui Dumnezeu si pentru prietenii care ne-au inaripat inaintarea si pentru aparentii “dusmani” care ne-au corectat traiectoria, stiind ca nici un fir de par de pe cap nu ne-a cazut fara voia Tatalui nostru cel Atotputernic.

g. Trebuie sa acceptam realitatea acelui, “cunoastem in parte” despre care vorbeste Scriptura. De aceea nu trebuie sa ne grabim sa judecam nimic inainte de vreme.

Fratele Richard Wurmbrand mi-a tinut intr-o dupa-masa o intreaga prelegere biblica pe tema: “Oameni deosebiti, destine deosebite, planuri deosebite, circumstante deosebite” (ca o dezvoltare a unei alte teme favorite a dansului: Orice punct de vedre este un punct de “orbire”). Starnit de polemica acestui subiect, caut acum sa-mi amintesc cateva din exemplele pe care mi le-a aratat dansul atunci.

Primul exemplu – cei trei tineri in cuptorul aprins. In Babilon, au fost patru tineri care s-au decis sa nu se spurce”. Unde a fost Daniel cand tot poporul a trebuit sa se inchine inaintea chipului cioplit din valea Dura? Ca oficial, Daniel ar fi trebuit sa stea langa imparat. S-a inchinat el? De ce nu ni se spune nimic despre el? Raspunsul: destine deosebite pentru oameni deosebiti in circumstante deosebite.

Al doilea exemplu – groapa leilor. Dar unde au fost cei trei ne’nfricati luptatori pentru credinta atunci cand Daniel, neoprindu-se sa se roage, a fost pedepsit si aruncat in groapa leilor? S-au oprit cei trei sa se roage? De ce nu ni se spune nimic despre ei? Raspunsul: Destine deosebite pentru oameni deosebiti in circumstante deosebite.

Al treilea exemplu – Petru si Ioan in curtea Marelui Preot. Toti il ocaram pe Petru pentru ca s-a dus la foc strain si a ajuns sa se lepede … dar uitam ca cel care l-a bagat pe Petru inauntru, in curtea dusmanilor lui Christos a fost Ioan, care avea trecere libera si in curtea si casa Marelui Preot. Sa nu fi stiut Domnul Isus ca ucenicul care-si punea capul pe pieptul Sau este ruda si prieten cu Marele Preot? Raspunsul: Destine deosebite pentru oemnei deosebiti in circumstante deosebite, pentru implinirea unor planuri deosebite.

Al patrulea exemplu – Timotei a fost taiat imprejur de chiar acela care le-a spus Galatenilor: “Daca va intoarceti la Lege, Christos nu va va folosi la nimic!” Cum se explica aceasta? Timotei a fost taiat imprejur ca sa poata fi luat de Pavel in vizitele sale la evrei. Galatenii aveau alte circumstante, pentru implinirea altor planuri.
Cred ca a sosit vremea sa ne uitam unii la altii cu ochii unor “indragostiti de Dumnezeu”. Numai asa vom putea avea destula dragoste, intelegere si acceptare si pentru toti ceilalti copii ai Lui.
Nu sunt in pozitia de a da sfaturi nimanui. Am doar suficienta intelepciune ca sa “caut” intelepciune mai multa. Ma bucur atunci cand, mai rar, o gasesc. Ma verific insa mereu cu altii pentru ca reusitele mele sa nu fie doar niste iluzii nevalidate de practica. Sunt curios: Care este parerea voastra?
Astazi, se pare sistemul temut al securitatii s-a reasezat. Informatorii si agentii de altadata au fost reactivati. “Zvonerii” si “raspindacii” si-au reluat activitatea. Ajutate de o tehnologie moderna telefoanele noastre sunt mai “ascultabile” ca oricand. In contextual cotemporan lupta politica a infectat si viata religioasa. Statul si partidele dela putere cauta sa puna saua din nou pe reprezentantii cultelor religioase. Majoritatea ortodoxa primeate subventii spectaculoase de la stat. Tuturor celorlalti reprezentatnti si cleorlalte culte li se propune ademenitoarea oferta a salarizarii “dela fondul de stat”. “Cine plateste face insa si legea”, iar dependent financiara se va transforma foarte curind in servitute sociala-politica. Mariajul dintre biserica si stat nu este posibil decit dupa undivort rusinos dintre biserica si Christos. Ceor care nu vor sa mearga pina la capat cu acest divort li se ofera concubinajul … despre care vorbeste cartea Apocalipsei. (Apoc. 2:13-16; 19-23)

Iata cateva puncte de reper pentru viitoare meditatii:

“Un hot crede ca toata lumea fura – este un fel de autoaparare psihologica.”
“Un om manios nu este pregatit pentru rugaciune.”
“Procedeaza cu greselile altora la fel de bland ca si cu ale tale.”
“Nu putem ghici viitorul, dar ne putem strica prezentul gandindu-ne mereu la trecut.”
“Se cere si ploaie si soare ca sa apara curcubeul”.
“Cel care n-a facut nici o grseala, n-a descoperit niciodata nimic”.
“Nu este niciodata prea tarziu sa fi ceea ce ar fi trebuit de mult sa ajungi!”
“Daca esti gata sa-ti recunosti o greseala, ai cu o greseala mai putin de recunoscut”.

Anunțuri

8 comentarii

  1. Emil Dumitru said,

    „exista trei tabere disctincte: tabara tacutilor, tabara galagiosilor si tabara cumpatatilor”:
    AR TREBUI ca acestia sa se uneasca intr-o tabara noua care sa recunoasca nevoia
    iertarii lui DUMNEZEU si ca :
    “Daca esti gata sa-ti recunosti o greseala, ai cu o greseala mai putin de recunoscut”.
    “Nu este niciodata prea tarziu sa fii ceea ce ar fi trebuit de mult sa ajungi!”
    E.D.

  2. barzilaiendan said,

    Am primit acest foarte interesant comentariu:
    Despre urmarile nefaste ale influentzei comunishtilor intre fratzi.

    Dragi fratzi
    Propashire fara pocaintza nu cred ca va fi.
    Adica bizuindu-ne pe uitare, sa speram ca trecutul nu va influentza
    in nici un fel viitorul.
    Sperantza falsa.
    Ar fi ca shi cand un constructor care a zidit o temelie shubreda ar
    inconjura-o cu flori shi ar zidi zambitor mai departe.
    Poate copiii nu l-ar compatimi!
    Sau ca unul care vopseshte cu sarg peste o rugina groasa,sub
    deviza:”uita trecutul, priveshte spre viitor”.

    Imediat dupa 1950 comunishtii au intrat peste adunarile fratzilor cu
    tavalugul impunerilor restrictive, cu scopul vazut de ei, de a
    limita shi controla expansiunea evanghelica.

    Mi-am dat seama de asta prin 1986. M-am dus cu un prieten la
    Adunarea din Carol Davilla. Am vazut intr-o carte de cantari de-a
    lor cantarea: „Sarmani alergatori spre moarte”. Prietenul meu mi-a
    zis: „asta nu o mai putem canta, nu ne mai da voie Departamentul
    Cultelor”.
    Mi-am explicat atunci de ce in Cantarile Ev. editziile dupa 1950 nu
    mai apareau cuvintele: Rege, Oaste, Imparat. etc. Discutand cu
    bunicul meu (pastor) mi-a spus ca Departamentul Cultelor a impus
    asta.
    Subiectul mi-a devenit interesant.
    Am aflat ca s-au impus o groaza de lucruri de catre comunishti, o
    parte din ele le enumera si fr. IT in cartzile lui.
    Nu ne ajunge timpul pt. toate, dar ash aminti unul: impunerea
    subiectelor predicilor. ADICA SA NU SE MAI PREDICE DESPRE IAD,
    JUDECATA, MANIE, PACAT, PEDEAPSA, CADEREA OMULUI, JUDECATA,
    SFARSHITUL VEACULUI, subiecte pesimiste in opinia comunishtilor CI
    DOAR SUBIECTE BENIGNE LEGATE DE PROPASHIRE, DEZVOLTARE, BINE,
    SUCCES, ETC.
    S-au impus acestea in mod repetat.
    Eu vad in asta un atac chiar la baza Evangheliei care incepe
    cu „mania lui Dumnezeu” shi cu starea de pacat. Comunishtii n-au
    vrut ca oamenii sa auda asha ceva. Ei doreau oameni plini de
    entuziasm pentru un rai aici, nu dincolo.
    Cata amagire!
    Cand, dupa revolutie, am vazut pe peretele unei biserici
    autorizatzia de functzionare afishata ca o icoana pe mijlocul
    peretelui, m-am intrebat: „cate oare din impunerile comuniste au
    capatat valoare de lege prin obishnuintza cu ele”? (Shi afisharea
    autorizatziei pe perete a fost tot o obligatzie
    comunista).Departamentul comunist a murit acum 17 ani, restrictziile
    diabolice traiesc fericite shi active, protejate de inshelaciunea
    traditziei pe care ele au construit-o.
    Cate oare din celelalte impuneri staruie inca shi se pacatuieshte
    prin omisiune?
    Adica nu se predica despre iad, judecata, condamnare, ci doar o
    evanghelie care nu face nici bine nici rau: „Dumnezeu te iubeshte,
    pacatosule, da, nu-i nici o problema, nu dispera, cand te decizi tu,
    e ok, El te primeshte ca doar asta-i treaba Lui, sta la usha shi
    bate”.
    Dragi fratzi, haidetzi sa citim Ioel:
    „Mi-a pustiit via, mi-a facut bucatzi smochinul, l-a jupuit de coaja
    si l-a trantit jos, ramurile au ajuns albe.”….
    „Semintzele s-au uscat sub bulgari, granarele stau parasite,
    hambarele sunt stricate, caci graul s-a uscat.”….
    Ce-i de facut?
    „Sfashiatzi-va inimile, nu hainele!”….
    „Sunatzi cu trompeta in Sion, sfintzitzi un post, chematzi o adunare
    solemna, strangetzi poporul, sfintzitzi adunarea.”….
    „Atunci Domnul va fi plin de ravna pentru tzara Lui si va avea mila
    de poporul Sau.”
    In contextul discutziilor despre Planul Veshnic, intreb:
    sunt „randuite” aceste impietriri? Daca sunt, atunci ele sunt
    pedeapsa.
    Am mai spus-o shi pe alte forumuri:”nu va fi binecuvantare fara
    pocaintza fatza de colaborarea vinovata”.
    Iar pocaintza are un timp,….. care expira.
    Cu sperantza, E.

  3. neutru said,

    Nu stiu daca s-a schimbat ceva in Romania, dar cu siguranta in vestul liber predicile par a fi influentate de aceleasi idei comuniste, amintite in comentariul precedent: „prosperitate, dezvoltare, bine succes, etc.”

  4. tudor said,

    Hristos a spus despre noi ca suntem pacatosi ,sa nu ne mintim singuri crezand cumva ca suntem OK!
    Daca acest gand ne-ar urmari permanent am fi mai ingaduitori si mai iertatori cu cei din jur.
    Nu vreau sa-l scuz pe Dugulescu,
    ci sa regret binele care poate nu a reusit sa-l faca !

  5. tudor said,

    Prima scoala biblica a mea a fost in puscarie.Am trecut frontiera si m-au dat sarbii inapoi pentru eu stiu cata sare.Am avut ca invatator pe un frate care era inchis pentru acelasi lucru.Familia lui avea 20 membrii din care 18 erau si ei inchisi .A fost cu adevarat o scoala!
    Fara rautate ma gandesc la „fratii” turntori care mergeau unde aveau pofta ,in mod oficial fara probleme.

  6. adicr said,

    desigur se pot spune multe lucruri bune sau rele, depinde in ce tabara esti,dar pt a inainta in bine si cu speranta spre viitorul calauzit de Dzeu, eu sint de parerea urmatoare: daca nu separam griul de neghina, Nu va iesi o faina buna. eu cred si sint convins de asta ca trebuie facuta o discutie si o disectie clara, fara rautate si patima crestina pt a i da la iveala pe cei care au fost informatori sau colaboratori sau delatori. nu putem fi toti partasi cu acestia.dragostea cit o fi ea de mare si cuprinzatoare parca tot nu te lasa sa ierti atit de mult. este necesar separarea aceasta cit mai grabnica cu putinta. de ce dragostea se raceste in aproape toate bisericile crestine baptiste? cei ce au fost colaboratori sau altceva de acest gen nu au nici un interes sa faca aceasta separatie, dar ceilalti? inca nu au suficienta intelepciune si puterea de a face aceasta separatie.eu unul as fi gata sa fac acest lucru.

  7. iov said,

    am vazut cum se turnau unii pe altii. pana intr-o vreme am rabdat sa vad fetele turnatorilor mei dovedite.n-am turnat pe nimeni – n-aveam motive.
    mi s-a dat dosarul dupa 16 ani de la cerere, numai o felie, dar din felie am reconstituit harbuzul prostiei.E infioratoare prostia.Astept sa mi se mai dea si restul harbuzului cand o crapa asta sau asta sau alt monarh din vot liber.
    unele fete s-au spanzurat. altele nu, dar sunt ca si moarte. unii sunt morti dar traiesc. E falsa chestia cu iertarea. Eu iert, uit, n-am timp de fleacuri – desi crimele nu-s fleacuri.Eu iert. Dar Dumnezeu ? Daca as fi stiut le-as fi taiat pe furis funia spanzuratilor.Mi-am ales, asa s’a nimerit , o meserie de a sedea numai intre ticalosi.Ticalosi de la dr docens in sus. S-au spanzurat aia, dar mutrele lor de a doua generatie, a treiea generatie, etc. umbla strigoelnic prin lume.Vad cremenea inimii lor si ca un neanderthalian lovesc si mai crapa ici,colo cate un drept al omului, ca aschia zadarniciei.Dar sunt multi incremeniti pe lumea asta …. Cum se poate muia cremenea birocratiei fara sfarsit, Eclesiastule ?

  8. Petru Ion said,

    Frate Dan,
    e normal şi bine de ştiut în interesul adevărului că unii aşa yis credincioşi dintre neoprotestanţi, nu mulţi , dar unii au făcut politică anticomunistă pe vremea comuniştilor şi nici acest lucru nu este ok.
    Un creştin adevărat apără numai interesele Domnului Isus.
    Nu este normal să aştepţi, mai bine zis să doreşti căderea unui regim sau altul ca să îţi vină şi ţie în sfârşit rândul să te poţi înfrupta, pentru că nu ai putut până la un moment dat, pentru că nu ai fost mai viclean ca cei ce aveau puterea.
    Este bine cunoscut că unii lideri actuali, au fluturat la revolutie steagul libertăţii, unii mai direct alţii mai cu precauţie urmărind oportunitatea de a trece în frunte. Şi cu părere de rău trebuie să recunoaştem că au reuşit.
    S-au ridicat şi se ridică la fel ca cei din partidele politice , călcând peste unii, sau cerându-le să dea înapoi şi ce nu au furat.
    există în cer un Dumnezeu, aşa spunea Daniel, care a fost om preaiubit aşa cum îl numeşte Dumnezeu.
    El a avut în vedere doar pe Dumnezeu şi nu a ţinut cont de ceeace făceau sau dictau cei din jur.
    Şi nu în ultimul rând, ci în primul rând, Domnul Isus a avut acest comportament exemplar de a urmări în exclusivitate voia Tatălui.
    Domnul Isus nu S-a gândit nici măcar o secundă la bunurile acestui pământ.
    Ce caricatură oferă uneori creştinismul de azi.
    In timp ce se cântă cântarea DOAR o colibă aici îmi ajunge, unii creştini cu funcţii mari in Biserici se gândesc ce înbunătîţiri să mai facă la noua vilă dela munte sau dela mare, pe care şi-a construit-o bine mersi cu bani din sponsorizări, şi pe care în regimul comunist nu şi-ar fi permis să o deţină.
    Domnul Isus spune că dacă voi veţi tace PIETRELE vor vorbi.
    Aşa este Vilele din PIATRĂ ale acestor lidei care conduc in multe Biserici crestine de diferite confesiuni din România, vorbesc suficient!
    Ce bucurie se vede pe feţele multor lideri care ştiu pentru ce au luptat!
    Dar tăvălugul abaterilor nu se opreste aici.Este o luptă cruntă între acapararea puterii care nu are în vedere Slava lui Dumnezeu, ci acapararea de sponzori, pentru că până la urmă vila trebuie întreţinută.

    Acesta este şi un motiv esenţial pentru care creştinismul a ajuns unde se vede.

    Cuvântul lui Dumnezeu ne spune lămurit ce avem de făcut în astfel de vremuri. Cine e sfânt să se sfinţească. Iar părtăşia personală cu Domnul Isus este esenţială.
    Har!
    Petru ion Covasna 18.08.2015

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: